17 / 90
"Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare)
reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru
eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine."
conținutului (sistem de management al învățării), la care se asociază instrumente
Web 2.0 pentru relații interpersonale, dialog continuu și distribuire;
-
„spații" pentru învățare în interiorul școlii, la nivelul infrastructurii, ar putea,
probabil, să rămână neschimbate; diferențierea modelelor de învățare va fi pusă în
practică în principal prin cooperarea dintre elevi și personalizarea conținutului și a
cursurilor educaționale, atât pentru modelul de clasă tradițională, cât și pentru
diferitele modele de la acesta, cu ajutorul TIC (ex. clasa obișnuită);
-
promisiunea unei creșteri graduale în producerea de conținut educațional produs de
utilizator însuși (ca profesorul), ceea ce poate să se constituie ca cel mai larg
răspândit curent și ar trebui să fie criterii de validare potrivite care permit refolosirea
și sunt o garanție a interoperabilității tehnologice;
-
prevalența tablelor interactive multimedia și a suprafețelor interactive, în general, ca
și a elementelor tehnologice precum tabletele, netbookurile, cărțile electronice, ceea
ce va stimula noi abordări de predare și metode de studiu;
-
necesitatea de a face o evaluare a momentelor de „învățare informală" din afara
mediului școlii. În acest sens, direcția este de a aprofunda cum să fie inserate
experiențele inovatoare, ca, de exemplu, folosirea jocurilor sau folosirea conținutului
/ mediilor, în contextul unor scenarii de învățare noi;
-
derivând din diferite experiențe din Europa, instruirea profesorilor, atât tehnologic,
cât și metodologic, încă are nevoie de identificarea unor modele potrivite pentru
instruiri continue care să vină în întâmpinarea diferitelor nevoi.
-
prezența larg răspândită a noilor tehnologii, sub forma hardware și a instrumentelor,
inclusiv aplicațiile web 2.0 (wiki-uri, bloguri, e-content etc.), vă permite să activați
evaluarea proceselor de învățare, dar și să identificați preferințele elevului. Folosirea
acestor instrumente va modifica, probabil, evaluarea formativă, în timp ce
„evaluarea sumativă" va păstra o abordare bazată pe măsurarea învățării, din teste
de evaluare obiectivă (ex. OECD-PISA și INVALSI).